Stimate Igor Sergheevici,

Stimați colegi,

Continuăm să activăm în ciuda restricțiilor legate de coronavirus.

Agenda internațională a fost plină de crize și conflicte. De parcă și aceasta a fost insuficient - a apărut COVID-19 care a cauzat pagube semnificative economiei mondiale. Au fost închise sau funcționează într-un regim restricționat hotarele de stat. În mod serios au avut de suferit contactele dintre oameni în toate domeniiile, fără excepție. Putem lupta împreună împotriva acestei infecții numai dacă vrem să o combatem eficient. Noi și majoritatea altor țări sunt dispuse să o facă. Dar partenerii din Occident, ca și în trecut, au încercat să foloseasă în mod egoist această stare de lucruri pentru a avea beneficii maxime pentru sine. În esență, ei vor să restabilească modelul unei ordini mondiale unipolare.

Reieșind din aceasta, Uniunea Europeană și-a abandonat pretențiile față de rolul unuia dintre poli în sistemul multipolar surprins în formare obiectivă și totalmente se orientează către SUA. Linia de comportament a RFG, pe mai multe dimensiuni, ne conving că anume așa vrea să acționeze Berlinul, păstrându-și pretențiile sale de lider cert al UE. Francezii susțin o altă poziție. Este dominantă tendința ca Uniunea Europeană să renunțe la ambițiile de "pol" într-o lume multipolară. Dacă Franța va dori să pretindă la acest rol, vom vedea ce va întâmpla.

În calitate de justificare intelectuală a liniei sale, Occidentul prezintă conceptul de "ordine mondială, bazată pe reguli" care este inventată "din mers", la diferite întruniri în format îngust. Recent, UE a auzit la adresa sa cuvinte de laudă din partea Secretarului de Stat al SUA, M.Pompeo, care a aprobat mecanismul "generic" de introducere al sancțiunilor pentru încălcarea drepturilor omului, imediat după cele "chimice" și de "hacker". UE le crează într-un propriu cerc restrâns fără a se adresa organelor universale care există sub egida ONU. Aceste organe, care înfruntă vremuri grele, Occidentul încearcă, în orice mod posibil, să le discrediteze, sau să le supună voinței sale prin "privatizarea" secretariatelor, așa cum vedem la OIAC. Atunci când acest lucru devine imposibil, subiectul respectiv este transferat dincolo de structurile ONU, de convențiile universale și le impun soluții care le sunt convenabile fiind catalogate ca adevăr suprem, singura opțiune corectă pentru multilateralism.

Aceasta este esența concepției de "ordine mondială bazată pe reguli" și a unui multilateralism fictiv, inventat de nemți și francezi. Ei o promovează, prezentând lumii poziția și inițiativele UE drept indiscutabile, ca un exemplu pentru restul. Nu suntem de acord cu o astfel de abordare. Suntem siguri: cât de greu nu ar fi să lucrăm în cadrul organizațiilor universale în care există tot spectrul de opinii, inclusiv și diametral opuse, singurele acorduri stabile sunt cele convenite cu participarea tuturor statelor, fără excepție, inclusiv a adversarilor ireconciliabili. În cele din urmă, am reușit să convenim asupra programului nuclear iranian, chiar dacă pozițiile provocau "scântei".

Se pare că Occidentului acest lucru nu-i mai este necesar. Nu există îndoieli, că acesta încearcă să restabilească modelul unipolar al ordinii mondiale. Astfel de poluri precum sunt China și Rusia puțin probabil că vor putea fi supuse, dar India rămâne a fi subiectul unei politici persistente, agresive și șirete a statelor din Occident care încearcă să o implice în niște lupte împotriva Chinei, promovând strategii indo-pacifice (așa-numitul „Quad”) și, în același timp slăbește substanțial parteneriatul nostru strâns, relația privilegiată cu indienii. Spre aceasta este îndreptată presiunea foarte dură a americanilor asupra Delhi privind cooperarea tehnico-militară.

Neacceptând tendințele obiective ale formării unei lumi multipolare, Occidentul, sub conducerea Statelor Unite, și-a început „jocul”. China și Rusia sunt "amânate" pentru mai târziu și vor, într-un fel sau altul, să-i tragă pe toți ceilalți într-o nouă unipolaritate. La rândul nostru, vom promova o agendă unificatoare. Singurul mecanism, în afara Consiliului de Securitate al ONU, unde este încă posibil să se ajungă la un acord bazat pe echilibru de interese, este G20. În această organizație este prezent așa numitul "Grup al celor șapte", dar și țările BRICS și statele care sunt mai aproape de filosofia BRICS, decât de "Grupul celor șapte" (Arabia Saudită, Mexic, Argentina, Indonezia, Egipt). "G-20" este o platformă unde totuși există o speranță de promovare a unor abordări mai echilibrate care ulterior pot fi transmise în structurile formale internaționale de drept. Contactele noastre oficiale cu Occidentul au fost înghețate la inițiativa ultimului (nu voi vorbi despre cauza, e și așa clar). Aceasta este o direcție care vizează prevalența unipolarității, iar Rusia, cu „ambiția” sa, așa cum cred ei, a fost „izolată” și „pedepsită”.

În aceste condiții, rolul contactelor pe dimensiunea politologică și ai comunității de experți, crește semnificativ. Apreciem ceea ce face Consiliul pentru afaceri internaționale rus (RIAC), sprijinul intelectual al acestei structuri independente, acordate acțiunilor noastre de politică externă și activității diplomatice. Este consolidat un dialog regulat cu colegii chinezi și indieni, este inițiată o activitate importantă cu partenerii africani.

Este interesant raportul „Scenarii alternative ale relațiilor dintre UE și Rusia în 2030” și documentul „Relațiile dintre Rusia și Statele Unite la o răscruce de drumuri” pregătit împreună cu Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale. Linia constantă a RIAC de a dezvolta o rețea de parteneriate cu colegii din străinătate și din Rusia merită încurajare și sprijin. Aș accentua raportul „Internaționalizarea electronică: sursele internet în limba engleză a universităților din Rusia (2020)”, care este interesant ca concept și informativitate.

Sper că IRNFT, indiferent de ceea ce se întâmplă cu coronavirusul, își va continua activitatea și anul viitor.

SERVICIUL DE PRESĂ